L-am înjurat pe Christophe Daum că nu se pricepe la echipa națională, l-am adus pe Cosmin Contra care ne-a dus pe locul 2 în Liga Națiunilor și pe locul 4 în preliminariile Euro 2020. Ambele, obiective ratate. Ne agățăm de două meciuri, din Liga Națiunilor, pentru a mai spera la competiția din vara viitoare. Mai mult e meritul Cehiei că a bătut Kosovo, decât al noastru că am ajuns să ne batem la un baraj nesperat.
Nu reușim să ajungem la o competiție de 24 de echipe, după ce la startul preliminariilor s-au înscris 55. Deci, s-au calificat aproape jumătate. Iar noi încă sperăm că poate batem primul meci în deplasare, apoi acasă. Că va fi Scoția sau Islanda întâi, apoi Norvegia sau Ungaria. Nici nu mai contează când noi jucăm cu Mogoș titular într-un meci decisiv și cu Deac mână moartă. Ambii depășiți ca în curtea școlii, la primul gol al nordicilor.
Am început partida cu Suedia defensiv și am terminat defensiv, ne-a fost frică să atacăm, am întors mingile obsesiv spre înapoi. Au fost mai multe pase spre Tătărușanu decât spre Pușcaș. Iar asta e pentru mine imaginea serii de vineri, 15 noiembrie. Pasele înapoi și degajările lui Tătărușanu, inevitabil eronate.
Despre selecția lui Cosmin Contra: mi s-a părut mereu că a convocat și titularizat după cel care a țipat mai tare. A urlat Hagi, a venit Ianis. Dan Petrescu s-a enervat, a fost introdus Deac cu regularitate. Acum Gigi Becali era supărat, a apărut și Florinel Coman. Bine că nu s-a enervat Prunea să apară Dan Nistor titular ori Ilie Poenaru de la Clinceni să devină recalcitrant ca să apară și Laurențiu Buș în lotul tricolor.
Meciul cu Spania nu are niciun fel de relevanță. Ei sunt calificați la turneul final, noi jucăm pentru palmares. Probabil ultimul meci pentru Contra, un selecționer care s-a lăudat că n-a pierdut niciun meci în Liga Națiunilor și că a avut ghinion în preliminariile Euro 2020. E același personaj care ne dezvăluia că avem șanse serioase contra Norvegiei și Suediei. A scos două puncte din 12 posibile. Puțin, foarte puțin.
Pentru dubla de baraj, semifinală în deplasare și finală acasă, avem nevoie de un selecționer cu experiență, care să gestioneze două astfel de meciuri. În niciun caz Dan Petrescu sau Gheorghe Hagi, mai degrabă Mircea Lucescu sau Ladislau Boloni. E nevoie de cinism, mai puțin de entuziasm. Contra a fost cel mai entuziast selecționer, s-a comportat precum un saltimbanc. N-am fost nici măcar de circ. Acolo aplaudă spectatorii. La noi, pe Arena Națională, lumea a plecat supărată acasă.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER